Cât de des te-ai surprins gândindu-te: „Știam eu!”? Nu este întotdeauna o idee genială, ci o prejudecată cognitivă cunoscută sub numele de „prejudecată a retrospectivei”. Îți distruge capacitatea de a...
Cât de des te-ai surprins gândindu-te: „Știam eu!”? Nu este întotdeauna o idee genială, ci o prejudecată cognitivă cunoscută sub numele de „prejudecată a retrospectivei”. Îți distruge capacitatea de a învăța, împiedicându-te să-ți vezi greșelile reale și să-ți asimilezi lecțiile. În 1975, psihologul Baruch Fischhoff a demonstrat cum, în urma vizitei lui Nixon în China din 1972, participanții și-au supraestimat „anticipările” de succes. Estimările lor inițiale s-au schimbat dramatic în retrospectivă, blocând analiza erorilor și învățarea autentică. Astfel, după criza financiară din 2008, experții și investitorii și-au „realizat” în retrospectivă că prăbușirea Lehman Brothers era inevitabilă. Cu toate acestea, înainte de 15 septembrie 2008, puțini au prezis prăbușirea, ceea ce distorsionează lecțiile trecutului. Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2002, descrie în cartea sa „Gândire rapidă și lentă” cum acest efect interferează cu calibrarea judecății noastre. Pierdem stimulentul de a testa ipoteze dacă „știm deja totul”. Pentru a învăța cu adevărat, înregistrează-ți activ predicțiile înainte de evenimente. Compararea lor cu realitatea este singura cale către o evaluare și o dezvoltare oneste. Altfel, creierul tău va rămâne pentru totdeauna un „geniu după evenimente”, repetând aceleași greșeli.
Select how you want to watch this video
