De ce vacanța de vară părea o eternitate când aveam șapte ani, în timp ce acum anul trece zburând? Nu este vorba doar de nostalgie. Neurologii precum profesorul Claude Alain...
De ce vacanța de vară părea o eternitate când aveam șapte ani, în timp ce acum anul trece zburând? Nu este vorba doar de nostalgie. Neurologii precum profesorul Claude Alain de la Universitatea din Paris confirmă că percepția noastră asupra timpului se schimbă fiziologic. Cheia este proporția. Pentru un copil de 10 ani, un an reprezintă 10% din întreaga sa viață. Pentru o persoană de 50 de ani, același an reprezintă doar 2%. Această proporție relativă distorsionează semnificativ percepția noastră internă asupra trecerii timpului. Noutatea experienței este, de asemenea, importantă. Profesorul David Eagleman de la Universitatea Stanford explică: copilăria este plină de descoperiri. Fiecare zi, asemenea unei prime excursii la Disneyland, creează momente dense, memorabile, prelungindu-le în memorie. Viața de adult este adesea o rutină: naveta la serviciu, aceleași sarcini. Creierul procesează evenimente repetitive cu mai puțină intensitate, nereușind să formeze noi amintiri vii. Acest lucru comprimă experiența în minte. Vrei să încetinești timpul? Creează experiențe noi! Vizitează Sankt Petersburg, stăpânește pictura în acuarelă sau învață o limbă nouă. Fiecare astfel de experiență se va adăuga la „biblioteca” ta de amintiri, făcând ca momentele vieții să se prelungească din nou.
Select how you want to watch this video
